In urma saptamanii recent incheiate s-au clarificat cateva lucruri pe care toata lumea le stia dar parca ne era greu sa le recunoastem. 50 de ani de comunism precedate de 2 razboaie mondiale au facut din Romania o tara in care patriotismul nu mai este, de mult, o virtute. Este un mod de viata. Un fel de a fi. Sigur nu este nimic rau in asta. Dar atunci cand se exagereaza ajungem sa vedem reversul medaliei. Si saptamana asta l-am vazut de cateva ori.

Intai am avut un meci de rugby, la Cupa Mondiala din Franta, unde nationala Romaniei si-a propus sa nu ia bataie prea rau si, eventual, sa castige meciul contra Portugaliei. Ciudata atitudine daca tinem seama de faptul ca in urma cu cativa ani de zile voiam sa fim primiti in "Turneul celor 5 Natiuni" si cand in locul nostru a fost acceptata Italia am dat vina pe puterea economica a acestei tari, pe faptul ca nu ne iubesc occidentalii si pe orice numai pe noi nu. Intamplator sau nu primul meci de la Cupa Mondiala a fost jucat chiar impotriva Italiei. O echipa care are in componenta foarte putini jucatori nascuti in patria lui Garibaldi. Romania a abordat partida cu prudenta si la un moment dat s-a vazut condusa cu 8-0. Dupa ce jucatorii nostri au observat ca italienii nu sunt chiar atat de puternici pe cat par au reusit sa duca meciul al 8-12. Comentatorul transmisiunii deja jubila. Incepuse sa caute in statistici. Avem nu stiu cate meciuri castigate la Cupa Mondiala (nu prea multe in orice caz), este prima data dupa nu stiu cati ani cand putem sa invingem Italia. Avem sanse foarte mici de a trece in turul urmator din cauza ca suntem in grupa cu Noua Zeelanda si cu Scotia. Totul a fost minunat pana aici. Problemele au inceput sa apara imediat dupa aceea. Rugby-stii romani au uitat la ce fel de competitie se afla. Au uitat, pentru moment, ca sunt in fata intregului Mapamond si au inceput sa se comporte ca la un meci de campionat dintre Steaua si Dinamo. Pentru cei neavizati, in Romania acest meci iese de fiecare data cu scantei. Numai ca la nivelul unui turneu mondial nu exista arbitri care sa treaca brutalitatile cu vederea. Acolo nu se tine cont de faptul ca rugby-stii romani au o infatisare de bodyguarzi. Si au inceput sa curga penalitatile. Intai am avut o aiminare de 10 minute apoi inca cateva lovituri de pedeapsa pentru brutalitate, si totul a culminat cu un eseu tehnic acordat italienilor din cauza ca gramada romaneasca nu a fost capabila sa respecte deciziile arbitrului. La toate acestea s-au adaugat ratarea a doua lovituri de pedeapsa din pozitie destul de favorabila si astfel Romania a trebuit sa paraseasca terenul invinsa cu 24-18 de o echipa care din punct de vedere fizic nu i-a fost deloc superioara. Ce au avut italienii in plus? Un singur lucru, dar foarte important: disciplina. De fapt acest "ingredient" este foarte important in orice sport. Si nu numai in sport.

La aceeasi ora, echipa nationala de fotbal a tarii noastre juca in compania Germaniei. Meciul a debutat cum nu se poate mai bine pentru noi. Am condus cu 1-0 si toata lumea isi aducea aminte de acel 5-1 din giulesti din urma cu cativa ani. Si aici comentatorul TV scosese statisticile de la naftalina si tragea concluzia ca nationala Germaniei nu ne-a mai batut din 1984. Probabil din cauza ca nu ne-a mai intalnit pana la jumatatea anilor '90, ma gandesc. Sigur ca astfel amanunte nu sunt considerate importante de noi, care suntem romani si nu exista pe lumea asta popor mai grozav si tara mai frumoasa ca ale noastre. Ce a urmat dupa aceea este usor de anticipat. Intai Chivu s-a accidentat si am observat ca nu avem un jucator de valoare apropiata cu care sa-l putem inlocui. Apoi Mutu a incercat mai multe driblinguri decat face de obicei iar Dorinel Munteanu a "redebutat" in nationala la varsta de 40 de ani. Asta mai mult pentru a le aminti spectatorilor din Koln ca a mai trecut si pe acolo in cariera sa de sportiv. Pentru ca nemtii nu ne-au iertat si desi nu au nici un jucator de origine germana in linia de atac, ne-au administrat un 3-1 care ne aduce cu picioarele pe pamant. Nu suntem chiar buricul Europei, nu-i asa? Si daca ne gandim la faptul ca nationala Olandei este mai puternica decat "panzerele" incepem sa ne gandim daca nu cumva ne-am facut sperante desarte in privinta unei viitoare calificari la un turneu final. Multi vad Romania ca si calificata acum. Dar uita ca desi suntem pe primul loc in grupa mai avem de jucat 2 meciuri: cu Olanda si cu Bulgaria. Si programul este cum nu se poate mai rau. Intalnim "portocala mecanica" la Constanta si pe "castraveti" la Sofia. Asa ne place noua sa le zicem la Bulgari: castraveti, gogosari, legumicultori. Dar uitam ca populatia tarii noastre prefera sa petreaca vacantele de vara in tara lor si ca desi au o tara mult mmai mica decat noi si o populatie de 3 ori mai redusa numeric, cetatenii de la sudul Dunarii se cam descurca si din punct de vedere economic si politic prin Europa. In timp ce la noi inca mai sunt oameni care traiesc la limita saraciei, pe acolo lucrurile s-au pus pe roate si cresterea economica nu este numai pe hartie si in declaratiile electorale. Se simte pe strada. Dar, sa revenim la fotbal. Daca nu luam cel putin 3 puncte din aceste 2 meciuri iar vom privi la televizor Campionatul European. Si, din ce a aratat nationala noastra miercuri, nu prea sunt sanse sa luam aceste puncte.

Un alt eveniment al saptamanii trecute a fost preluarea uzinelor Daewoo de catre cunoscuta firma Ford. Un nou prilej de campanie electorala pentru politicienii nostri. O mare reusita dupa o perioada de negocieri care a durat 2 ani de zile. Un discurs al unui primar care amesteca zaibarul cu Coca-cola in acesta afacere, vorbind in acelasi timp de faptul ca se vor creea pana la 7000 de noi locuri de munca in Craiova. Serios? Dar muncitori de unde creem? Cum facem sa gasim 7000 de perosnae harnice care sa munceasca in ritmul din Occident pe banii din Romania? Daca pentur asta le-a trebuit 2 ani de zile, mi se pare o meserie foarte profitabila aceea de om politic. Cine a castigat din aceasta afacere? Statul roman care vinde o fabrica profitabila americanilor pe nimic? Americanii care cumpara cu un pret modic o bucata serioasa din piata est-europeana? Vom vedea in curand. Patriotismul a fost folosit mult si in aceasta situatie fiindca Ford a venit la noi nu la altii, desi aceasta firma are fabrici in 28 de tari din lumea intreaga. Sigur ca asteptarile sunt mari, dar din 1990 incoace populatia din tara asta nu traieste decat cu sperante si cu asteptari. Si cu foarte mult patriotism desigur.

Autor: Tiberiu Boia 

Saptamana trecuta a avut doua evenimente majore. Primul dintre ele a fost moartea celebrului tenor italian Luciano Pavaroti. Un om simplu care a ajuns celebru datorita talentului sau urias. Un om care a pornit dintr-o familie modesta si a ajuns sa fie invitat de onoare la dineurile capetelor incoronate de pe planeta. Sunt putini aceea care stiu ca marele Pavaroti nu a cantat niciodata urmarind notele muzicale. A avut o voce de exceptie si o ureche muzicala ce i-au permis sa fie cotat mai bine decat interpreti ce au acumulat zeci de ani de studii de canto. A fost un geniu despre care putem spune ca se naste o data la 100 de ani. Si lumea l-a apreciat ca atare. A fost rapus de cancer la varsta de 71 de ani dar omenirea nu l-a plans. Si asta pentru ca in urma sa au ramas nenumarate inregistrari cu timbrul sau inconfundabil. Sigur, mai exista un Domingo, un Carreras. Chiar si in Italia a aparut Andreea Bocelli care ii calca pe urme uriasului interpret. Dar omenirea doreste sa si-l aminteasca mereu asa cum era pe vremea in care incanta planeta cu ariile sale. Acesta este un paradox. Omul ale carui melodii se ascultau de fiecare data cand in mass media se decreta doliu national, nu a fost plans aproape deloc. Mapamondul s-a inclinat in semn de omagiu a rostit un sec: "Dumnezeu sa-l odihneasca" si si-a vazut mai departe de treaba. Imi aduc aminte de fastul si insistenta cu care a fost promovata inmormantarea lui Lady Di. Nu stiu care dintre cele doua personaje a facut mai mult bine sau a adus mai mare ajutor omenirii.

Revenind la sport, al doilea eveniment major al acestei saptamani a fost debutul Campionatului Mondial de Rugby. Pe 7 septembrie la Paris, Argentina a intalnit Franta intr-un meci care a impresionat 3,5 miliarde de telespectatori. Lupta din teren, ardoarea cu care fiecare dintre cele doua echipe s-au batut pentru fiecare metru patrat a demonstrat iubitorilor de fotbal ca rugby-ul desi pare a fi ruda saraca a "sportului rege" este de multe ori mult mai spectaculos decat acesta. Am vazut in tribune suporteri ale ambelor formatii privind meciul impreuna. Apaludand si cantand imnurile nationale pentru a-si incuraja favoritii. Desi in teren a curs sange si la propriu si la figurat, nu am vazut violenta si nici limbajul vulgar intalnit din plin la meciurile de fotbal nu a avut de-a face cu tribunele. Rugby-ul este un sport in care sunt infinit mai putini bani decat in fotbal. Nu este la fel de raspandit din cauza ca nu oricine poate sa parctice acest joc. Este nevoie de anumite calitati fizice, dar mai ales psihice si morale. Fair-play-ul nu este o notiune desueta cand vine vorba de balonul oval. Din contra. Este motivul principal al acestui joc. Aici eliminarile sunt foarte rar intalnite iar deciziile arbitrului nu sunt niciodata contestate. Nu am citit niciodata in cronica vreunui meci ca arbitrul ar fi avantajat vreuna dintre cele doua echipe. Asadar se poate.

Si ce dovada mai mare doriti decat faptul ca Argentina a invins Franta chiar la ea acasa cu 17-12 (17-9) iar la finalul meciului tot stadionul aplauda? Nimeni nu a spus un cuvant urat nici in tribune si nici in teren. Iar jucatorii francezi au recunoscut dupa meci ca vor trebui sa munceasca mult mai mult daca vor sa castige titlul mondial asa cum si-au propus in acest an.

Reprezentantii "frunzei de stejar" urmeaza sa debuteze si ei in aceasta competitie curand. Romania a avut la un moment dat o echipa care lupta de la egal la egla cu marile puteri ale lumii: Anglia, Franta, sau chiar Australia. Intre timp, societatea in care traim a observat ca nu se prea misca fonduri in acest sport si nici mare lucru nu se poate fura de pe acolo asa incat s-a reorientat. Desi in anii '90 Romania voia sa fie primita in "Turneul celor 5 natiuni" (devenit "al celor 6" dupa aceea) valoarea si decaderea continua a permis Italiei sa ii ia locul. Acum avem ca obiectiv sa nu pierdem nici un meci la o diferenta mai mare de 50 de puncte si sa marcam cel putin o data la aceasta cupa mondiala. Si asta in conditiile in care in anii 90 ne situam din punct de vedere valoric deasupra Italiei si la egalitate cu o echipa ca Argentina, spre exemplu. Sigur ca nu mi-am propus sa dau vreo solutie in acest articol, dar este bine sa privim adevarul in fata.

Aceasta a 6-a editie a Cupei Mondiale la rugby aduna cei mai valorosi jucatori de pe mapamond. Vor fi 48 de partide care se vor juca pe teritoriul Frantei si in orasele Cardiff si Edimburgh din Marea Britanie. Echipa castigatoare va fi recompensata cu trofeul William Webb Ellis. Acesta este numele copilului de la scoala din localitatea Rugby care in timpul unui meci de fotbal a luat mingea in brate si a fugit cu ea. Atunci s-au pus bazele sportului cu balonul oval care a devenit intre timp un simbol al bunei cuviinte si al civilizatiei la fel ca si cricketul sau tenisul de camp.

Si fiindca am adus vorba despre civilizatie, putem spune fara a folosi cuvinte mari ca Luciano Pavaroti si rugby-ul au foarte multe lucruri in comun. Un paradox poate, dar si un motiv de meditatie in acelasi timp.

Autor: Tiberiu Boia 

Saptamana trecuta a debutat furtunos. Gestul lui Ganea care a agresat un arbitru chiar in timpul unui meci de fotbal a fost pedepsit cu 22 de etape de suspendare. Cred ca acesta este un record pentru campionatul romanesc de fotbal. Un record la nivel de jucatori fiindca antrenori sau presedinti de club suspendati pentru perioade mai mari de timp am mai vazut. Printre ei se numara persoane ca Gigi Becali, Mihai Stoica sau Ilie Balaci. Probabil ca mai sunt si altii dar acestia mi-au venit in minte imediat. Daca Gigi Becali nu mai are nevoie de nici o prezentare fiind un persoanj excesiv de mediatizat, pe Mihai Stoica alias MM toata lumea il retine de la acea faza cand a coborat din tribuna oficiala a stadionului Ghencea si a lovit cu pumnul un suporter al propriei echipe. Probabil ca acest personaj are si multe merite dar tot ce ramane in memoria unui suporter obisnuit este acel gest violent si acuzatiile de coruptie pe care i le aducea fostul sau sef acum cateva luni de zile. Ce sa facem? In Romania onoarea este o claitate din ce in ce mai rar intalnita.

Daca tot am amintit de Ilie Balaci, simbolul clubului universitatea Craiova, poate ar fi bine sa ne gandim pentru ce a fost el suspendat un an de zile ca antrenor. Dupa un meci pierdut impotriva echipei Otelul Galati, l-a lovit cu o gheata de fotbal in cap pe arbitrul Aron Huzu. Daca Ilie Balaci a facut cu adevarat ceva pentru fotbalul romanesc si putem sa spunem ca acest gest a fost trecut usor cu vederea de microbistii romani, despre Aron Huzu nu se poate spune acelasi lucru. Practic acesta va ramane mereu in memoria romanilor ca "acel arbitru pe care l-a lovit Ilie Balaci cu gheata de fotbal". Fiecare dintre noi ne castigam celebritatea asa cum putem.

Revenind la gestul lui Ionel Ganea, putem aminti depsre faptul ca fotbalistul lui poli Timisoara nu se afla la prima astfel de iesire in decor. Iar presa a taxat acest lucru imediat dupa incheierea meciului in cauza. Ceea ce frapeaza este faptul ca Ionel Ganea evolueaza pentru una dintre echipele considerate pana nu demult simbol al fair-play-ului in Romania: Politehnica Timisoara. Chiar conducatorii FRF au hotarat ca echipa nationala sa joace meciurile oficiale pe stadionul Dan Paltinisanu tocmai din acest motiv: civilizatia publicului de pe Bega. Sa nu uitam ca Timisoara a fost mereu poarta prin care aerul occidental intra in Romania. Si inainte de '89 si mult timp dupa aceea. Chiar si astazi apropierea mai mare de Viena decat de Bucuresti se simte cand faci numai o simpla plimbare in acest oras.

Daca urmarim declaratiile patronului acestei echipe de fotbal rebotezate Poli Stiinta din cauza scandalurilor cu un italian, atunci avem 3 sferturi de tablou complet. Fiindca nici Marian Iancu nu este deloc un personaj caruia sa-i placa bunul simt. De ce am zis trei sferturi? Din cauza meciului recent incheiat UTA - Poli Timisoara 2-3. Scandalul nu vine niciodata singur: fanii timisoareni au considerat ca trebuie sa-si dea si ei in petic urmand exemplul jucatorului din echipa lor si pe cel al patronului. Au facut spectacol la Arad, dar nu in tribune, asa cum ne obisnuisera. In afara lor, de aceasta data. Bine ca nu s-a ajuns la injunghieri ca in Bucuresti. Dar oricum violentele de strada au aparut chiar in Banat acolo unde oamenilor le place sa se considere "fruncea" tarii. Daca asta este cea mai civilizata zona a Romaniei atunci mi-e frica sa ma gandesc la celelalte regiuni.

In aceeasi saptamana alte doua echipe si-au dat in petic la numai o zi distanta de incidentele de la Arad. Rapid Bucuresti si Universitatea Craiova au facut un meci frumos care s-a jucat in limitele sportivitatii. In tribune insa, am putut urmari scene demne de spitalul de nebuni. Pe de-o parte galeria gazda care nu-si gasea decat cuvinte ce nu exista in DEX pentru a insulta adversarul. De fapt, nu s-a auzit mai des "Hai Rapid" decat bogatia de insulte adresate de la statioa de amplificare la adresa oaspetilor. Pentru moment chiar am crezut ca se va aplica "Legea lui Mitica" mai ales cand fumigenele si "efectele pirotehnice" au inceput sa curga in Giulesti mai ceva ca la revelion. De cealalta parte, ceea ce a mai ramas din suporterii Stiintei de alta data care din plictiseala probabil au ajuns sa se bata intre ei. Cu siguranta acolo se petrece ceva din moment ce oameni care reuseau sa se sincronizeze la meciuri cu 50.000 de spectatori in urma cu 20 de ani acum nu mai sunt capabili sa se inteleaga cand raman cateva sute. Explicatia ar fi ca acestia de acum nu mai sunt cei din urma cu 20 de ani. Acestia sunt urmasii acelora.

Nu in ultimul rand, la tot acest sir de intamplari si-a adus contributia si Jandarmeria Romana care a considerat necesar sa agreseze 200 de suporteri olteni dupa meciul in cauza. Acestia au fost identificati, fotografiati, amprentati si insultati deopotriva. Unii dintre ei sustin chiar ca au fost loviti, lucru destul de grav, daca ne gandim ca jandarmii exista tocmai pentru a preintampina actele de violenta nu pentru a le crea ei insisi.

Poate ca era ultima saptaman de vara si populatia Romaniei devenise nevoasa fiindca trebuia sa se intoarca la serviciu. Nimanui nu-i prea place cand termina concediul. Dar toate aceste forme de agresivitate parca au devenit o moda in tara in care traim. Ce s-a intamplat cu buna crestere? Ce s-a intamplat cu amabilitatea? Ar fi cazul ca persoanele care conduc aceasta tara sa ne ofere un raspuns la aceste intrebari. Daca nu o vor face acum, mai tarziu s-ar putea sa o faca degeaba.

Articol scris de Tibi  Boia