|
Written by Administrator
|
|
Sunday, 14 October 2007 |
 Eram deja plictisit si rodeam un fir de iarba ca sa-mi omor timpul. Impreuna cu doi amici ma aflam pe Afumati 5 (la o aruncatura de bat de Bucuresti) si asteptam inca sa vedem primul peste. Si ca noi, majoritatea pescarilor aflati in acea sambata acolo nu prea-si bagasera juvelnicele la apa. Se incercasera tot felul de meniuri care mai de care mai sofisticate pentru a atrage clientul dar acesta refuza sa raspunda apelului imprastiat olfactiv in apa de nada aruncata din abundenta. Sau poate tocmai din cauza atator ‘miazme’ i se aplecase si dormita la umbra ragaliei.
Pe vremea aceea carasul era palpabil si-l prindeai din abundenta cateodata si multumitor de obicei. La sfarsit de saptamana insa, nea Ion paznicul isi facea datoria si ‘umbla la apa’ si cu toate astea nu plecai cu traista goala. In ziua aceea insa pestele ne punea nervii la incercare. Soarele era deja cocotat pe o pozitie din care incepuse sa ne cam incinga creierii si cautam deja din priviri un loc unde sa infigem umbrela. Dar lenea era inca stapana si ne impiedica sa ne miscam mai ales ca uitand, ca de obicei, sa-i infigem coada metalica in pamantul umed la venire acum trebuia sa ne luptam s-o plantam intr-un fel de beton armat. Si asta revenea celui mai puternic, Mihai care batea suta de kile iar noi, mai inteligenti ne limitam sa dam indicatii: ‘unde o bagi mai animalule, nu vezi ca ai piatra dedesubt’… ‘daca ai avea si creierul cat ai curul nu ai bate direct pe metal ca-i indoi marginea si nu mai intra jumatea ailalta, bivole’… ‘tine-o cu copita nu vezi ca se misca’… si sub aceste auspicii Mihaita reusea, intr-un tarziu, s-o infiga pret de-un lat de palma si… rezista pana la prima pala de vant. Atunci ne apucam sa-i invocam toti inaintasii pana aproape de Decebal, Viorel se ocupa de partea feminina, eu, mai in varsta, ma naraveam si la apucaturi neortodoxe cu stramosii de sex masculin. Dupa ce ne raspundea constiincios si pe indelete, intai, la fiecare in parte si apoi, la amandoi odata de ne si miram de unde atata ‘cultura’ reusea, cu chiu cu vai, sa infiga obiectul mai acatarii. Apoi ne buluceam sub umbrela si-l impingeam afara pe motiv ca e cat noi doi la un loc si ocupa tot spatiul protejat si daca vrea sa mai slabeasaca sa stea la soare ca-i face bine. Pleca mormaind si se aseza la lanseste si-si punea un prosop in cap.
Locurile disponibile erau cam ocupate si noii veniti trebuiau sa bata aproape tot malul ca sa apuce un locsor unde sa-si incerce sansele. Pe ici pe colo fumurile iscate din gratarele ce se-ncingeau promiteau mirosuri greu de suportat mai ales pentru narile ‘flamande’ ale prietenului nostru care dadea deja semne de neliniste. Din stanga se auzeau, melodii populare dar la un volum ce-ti dadea impresia ca Ansamblul Ciocarlia are concert live pe balta, cate un pescar mai comunica cu un coleg de vis-a-vis de se auzea pana in sosea, mai tipa cate o mamica la copilul neastamparat, mai aparea un dulau de companie care facea ravagii printre cutiile cu momeli si noi tipam la Mihai sa stranga viermii si ramele ce incercau sa evadeze… era ca la nunta.
Apoi eu am zarit minunea. O fiica a Evei isi intindea un pled nu departe de umbrela noastra si privirile noastre au devenit foarte interesate si fluxul de informatii a crescut simtitor catre centrul vazului care transmitea catre nervii optici comenzi cu tinte precise. Pupilele noastre ‘maturau obiectivul’ insistand asupra zonelor erogene pe care costumul de baie le dezvelea destul de generos. Acum putea sa traga si Moby Dick ca Mihai nu ne-ar mai fi putut smulge din reverie.
In aceasta atmosefera tensionata a aparut un nene ce-si tara un rucsac si o husa cu scule, cam ravasit de caldura si ne-a rugat sa-l primim in dreapta noastra, unde stuful avea o ‘poarta’ pe care Viorel o ocupase cu o varga ca sa-l incerce si la mal. Noi deja ’satui de pescuit’ l-am invitat sa ocupe locul si apoi ne-am reluat activitatea principala. Mihai care ne observase ’strategia’ a inceput sa ne ofere picaturi de ochi, ochelari, binoclu si alte ustensile, noi l-am gratulat cu tot felul de vorbe de duh pe care hartia nu le poate suporta. Intr-un moment in care ne mai miscam in asa fel incat sa mascam transformarile survenite dupa ce hormonii au inceput sa ne vajaie in urechi am observat cu coada ochiului pe vecinul cum se repede la lanseta pe care abia o aruncase si inteapa hotarat. Am ramas cu ochii la el din curiozitate sa observ ce soson sau aragaz a agatat. Si sosonul, ajuns deja la buza stufului a inceput sa se zbata de Mihaita era sa cada de pe scaun de emotie si de cat isi intinsese gatul sa vada. Pana si domnisoara si-a ridicat capusorul, si ce ne durea pe noi mai tare, cu tot cu bust si ne-a mai facut o clipa fericiti dupa care ne-am intors si noi catre captura. Un ciortan cam la 2 kile intra in juvelnicul vecinului.
Imediat am transmis paznicului nostru de lansete sa urmareasaca intrusul si sa afle cu ce da ca altfel il inecam si-l ingropam la piciorele frumoasei sau ca sa-i facem ultimul hatar, intre… Noi ne faceam ca ploua ca si cum nici nu am fi observat ca vecinul a scos ceva din apa. Adica sa creada inamicul ca de boarte d-alea suntem satui si ca noi asteptam ceva serios. In sfarsit iscoada noastra supraponderala vine si cu o fata ce exprima consternarea ne spune: ‘Ba, nu da cu nimic’… ‘Tu esti tampit, s-a interesat Viorel, cum nu da cu nimic?’… ‘Da ma boule, are doar arcul dar nu are nici un carlig’… ‘Esti cretin, constat si eu, mai uite-te o data, vita’…
Urmeaza a doua intepatura si de data asta un caras rasarit, doi la kil, ne face sa ne infranam eroic impulsurile sexuale si sa-i aratm prietenului pumnii care il asteapta daca nu vine cu informatii certe. De data asta pana si noi am vazut ca pestele atarna intr-o pozitie nefireasca, stand curbat. L-am lasat pe Mihai sa observe in liniste mai ales ca-si trasese scaunul, ca din intamplare, mai aproape de vecinul norocos de acum parea ca pazeste stuful ca oricum lansetele noastre arau deja la vre-un metru si ceva in stanga lui. Se apleca spre dreapta, chipurile ca sa se scarpine pe stanga, mai avea putin si cadea peste bietul pescar concentrat sa-si incarce forfacul. In sfarsit a revenit dar la fel de incoerent in explicatii. Nu dadea cu nimic. Avea doar arcul. Noi am inceput sa privim spre sosea sa vedem daca nu trece vreo salvare ca de celulare nu se auzise inca, convinsi fiind ca soarele i-a rapus ratiunea si acum are primele crize de dementa.
Pana la urma Viorel n-a mai suportat incertitudinea si s-a dus direct la nene sa-l intrebe cu ce da. Eu l-am lasat sa-si piarda onoarea si sa se coboare la acest gest ca daca nu o facea el, ma ducem eu. Am vazut ca au inceput o conversatie, si-au aprins cate-o tigare si Viorel ne-a facut semn sa venim. Nenea era dispus sa ne arate, recunoscator ca i-am cedat locul si chiar sa ne explice ‘minunea’. O invatase tot pe o balta de prin Calarasi de la altul. A scos dintr-o punga un forfac cu un arc tuguiat ce avea deasupra un nod din care porneau patru carlige. Acestea veneau cam pana la jumatea arcului care se umplea cu mamaliga. Carligele se infigeau spre cele patru puncte cardinale in mamaliga cu varfurile in afara si asta era… bomba.
I-am multumit frumos si am incercat chiar atunci, la botul calului, sa executam una rudimentara. Grasul, care era mai ‘practic’ desi avea niste carnati de degete a incropit una care aducea in mare cu modelul si am aruncat-o de control. Stateam toti trei cu ochii in ‘bambina’ si asteptam infrigurati rezultatul. A tremurat un pic, s-a ridicat pana la jumatea cursei, a coborat la loc si cu o miscare fulgeratoare s-a lipit de varaga. ‘Trage umflatule’ am mai apucat sa exclam si prima victima a noii ‘capcane’ se zbatea pe mal. De atunci si pana mai acum vreo doi ani am folosit-o cu mult succes aducandu-i imbunatatiri succesive. De altfel intre timp a devenit arhicunoscuta. Mai apelez la ea doar in extremis cand ziua de peste incepe sa semene cu asta despre care am vorbit si ca sa-i vad culoarea mai bag, inainte sa plec, pe seara… bomba.
——————————————————————
P.S. - Tin sa subliniez ca metoda de pescuit amintita aici este socotita braconaj si conform principiului foarte confortabil ’sa faci ce zice popa’… va sfatuiesc ca la o partida reala de pescuit, sa nu o folositi. Intamplarea povestita are darul (macar asta se vrea) doar de a descreti un pic fruntile ‘arse de soare’ si nu numai, nicidecum de a prezenta un model de urmat…
pescadorul |
|
Last Updated ( Sunday, 14 October 2007 )
|
|
|
Written by Administrator
|
|
Thursday, 27 September 2007 |
 Sunt ‘pescadorul’ si am o meserie frumoasa: sunt hingher…
Gata cu gluma imi impun sa fiu serios si voi ataca subiectul cu responsabilitate. Sunt
un mare iubitor de animale de companie si voi incepe cu… gandacul de bucatarie.
Am avut pana mai acum cativa ani niste exemplare, o frumusete. Cum alergau ei pe
peretii de la bucatarie cand aprindeam lumina. Mai gaseam pe ici pe colo cate-o cresa de
prichindei simpatici si jucausi. Pana la revolutie am trait in buna pace caci devenisera
imuni la tot felul de substante cu care incercam sa-i conving sa ma paraseasca. Otravurile
erau ca niste vitamine caci ajunsesera grasi si frumosi si in mod sigur actionau si asupra
libidoului si a fertilitatii. Ii gaseam din ce in ce mai des in pozitii indecente iar femelele,
majoritatea erau cu ‘burta la gura’. Apoi, cu timpul, economia de piata a inceput sa-si
arate efectul pana si asupra lor. Se jigarisera de tot de le numarai coastele si devenisera
apatici. Au inceput sa plece unul cate unul catre alti vecini, oameni de afaceri care le
puteau asigura un nivel de trai decent iar eu am ramas din ce in ce mai singur.
Am mai cochetat, obligat de capriciile celor doua fiice pe care sotia m-a convins ca i
le-am facut, cu pesti de acvariu, pisoi, porumbei, pui de gaina… Pana la urma ne-am fixat
pe cel mai bun prieten al omului, calul… pardon, voiam sa spun cainele si mai exact
sexul frumos al acestei specii, o catelusa pechineza.
O cheama Saba si are 8 ani. Doarme cu noi… nevasta-mea. Singura problema
spinoasa apare la impartitul pernei. Ea ajunge inaintea mea in pat si se intinde pe perna.
Probabil, considerandu-ma un membru de mana a doua al haitei pe care e convinsa ca ea
o conduce nu vrea sa cedeze teritoriul cucerit si pufaie si mormaie suparata cand, pana la
urma, reusesc sa-mi pun si eu capul pe un colt. Apoi incerc sa pastrez linistea ca sa nu
mai dea din coada. Daca se aud zgomote sau alti caini pe strada sare ca arsa si incepe sa
latre ca sirena lui Vasile Roaita, la 5 centimetri de urechea mea. Tot reprezinta un
avantaj. Nu mai am vise erotice. Acum visez ca sunt in padure si ma ataca lupii, ma lupt
cu sacalii, hienele si alte canide.
Si nu numai ce se intampla afara o deranjeaza, este la fel de intoleranta si cu ce se
petrece inauntru. Astfel ca nu pot incropi cu sotia nici macar o incercare de ‘preludiu’ ca
se si repede intre noi si maraie. Probabil ca sotia este considerata femela beta si n-are
voie iar eu raman ‘homo erectus’…
Mancam impreuna dar nu din castronul ei ca nu ma lasa… din mancarea mea.
Cand ma asez pe canapea vine la mine si trebuie s-o mangai, s-o scarpin iar cand ma
opresc plange si ma racaie cu ghearele.
Saba si-a castigat statutul de membru al familiei cu drepturi depline dar cu mult mai
putine obligatii…
pescadorul |
|
Last Updated ( Thursday, 27 September 2007 )
|
|
|
Written by Administrator
|
|
Monday, 10 September 2007 |
 Eram in situatia de a simti cea mai importanta traire a unui barbat. Sau mai bine zis una dintre ele. Cum ar fi primul pahar, prima tresarire a bambinei, primul pariu la fotbal, prima tigare sau una cu niste niste picioare pana in gat care se fataie prin fata.
Ma aflam langa sotie intr-un taxi si ea era putin bulversata si se tinea de burta. Era pe punctul de a ma face tata. Tot zicea ceva de apa. Eu ma miram ca nu vorbeste de cola sau o fanta, ceva.
Ma tot strangea de mana din cand in cand si gemea si eu eram convins ca-mi face semn sa urmaresc aparatul de taxat si gemea cand vedea cum se rotunjeste suma. Eram cu ochii pironiti acolo sa nu ne fure soferul. Situatia devenea apasatoare caci incepuse sa se vaite din ce in ce mai tare si mai des. Atunci am intuit ca nu aparatul de marcat este cauza si am intrat putin in panica. Daca face copilul in masina? Ma tot uitam la burta sa vad daca sta la locul ei si n-o ia la vale ca sa-mi confirme presimtirile sumbre.
Pana la urma am ajuns doar noi doi la spital, copilul inca nu se despartise de gazda. Am lasat-o la o sala de pregatire pentru nastere. Zic, acum le pune sa faca ceva flotari, genoflexiuni ca sa intre in tonus pentru expulzare.
Si cuprins de importanta momentului am dat fuga sa dau banii. Voiam sa fiu sigur ca nu-mi vor scapa pe gresie mostenitorul caci eram convins ca va fi baiat. Nu am folosit pentru predictie asupra sexului decat previziunile ancestrale bazte pe observatia directa. E baiat maica ca are burta tuguiata, sta in sus nu e lasata si bate putin dreapta, buricul sta in jos, uite s-a rotunjit la fata si are buzele umflate si merge leganat…. inseamna ca la fata este invers, slabesti si mergi ca in pas de defilare.
Aveam un plic pregatit pentru asistenta si unul pentru doctorita, cu valori sensibil inegale. Am haladuit eu prin niste subsoluri pana am dat de o aratare imbracata in alb-murdar cu un halat din acela de prosop, ca la spital. Avea un ecuson dar il acoperea reverul halatului. Am constatat verbal ca ar fi doctorita si de bucurie ca am gasit-o i-am dat si plicul pentru asistenta. Am primit asigurari ferme ca sotia va naste usor, nici n-o sa-si dea seama. M-am mirat eu putin ca stiam cum facea in masina mai ales spre sfarsitul drumului cand imi venea sa-i acopar gura cu o carpa de jena sa nu creada oamenii de pe strada ca o bat.
Scapat de aceasta corvoada am iesit in curte si ma uitam spre zona unde sotia, credeam ca face fitness prenatal. Am vazut-o la un geam cum imi facea semne sa urc. Ma gandeam ca a si nascut si acum ii da de mancare baiatului lui tata. Ziceam eu in sinea mea, ce insemna si stiinta asta si banii dati la momentul potrivit. Iti scoate copilul cat ai clipi.
Am vazut-o tot cu burta la gura dar imbracata deja de spital si cam alba la fata. Mi-a zis sa astept acolo pana apare doctora sa ii dau banii. Am simtit ca nasc eu. Am ingaimat ca i-am dat deja si am explicat imprejurarile. Nu am mai insistat caci am vazut-o cum strangea din maxilare, precis copilul voia sa iasa. Am alergat ca o ciuta urmarita de lup pana unde am predat banii si am gasit-o pe ‘doamna doctor’. Tocmai freca podelele cu un T mare si o carpa inmuiata intr-o caldare. Atat am apucat sa spun BANIIII, ca a si disparut prin niste camere. Isi platise niste datorii si acum alerga pe la creditori sa recupereze sumele. Pana la urma am primit plicurile, cam jumulite si multe cuvinte destul de nelalocul lor in acest context.
Am platit in sfarsit partile participante la actiune dar am constat, ulterior, cu stupoare ca baiatul era de fapt o fata. Probabil ca emotiile mamei care se vedea nascand cu asistenta neretribuita au schimbat sexul fatului chiar inainte ca acesta sa iasa in lume. Ce inseamna natura si cate secrete nu ascunde….
pescadorul |
|
Last Updated ( Monday, 10 September 2007 )
|
|
|
Sunday, 02 September 2007 |
|
 Locatia? Cunoscuta de majoritatea cetatenilor, undeva in centrul localitatii pentru a fi usor depistabil de ambii parteneri. In general e bine sa se petreaca la punct fix pentru a nu se crea confuzii: in fata la Primarie (o aluzie fina ca ai ganduri serioase) sau la ceasul public (recomadat pentru a verifica si ora… din ora in ora, pana apare ea) sau in fata la Cinema Studio (bun daca ploua sau vrei intuneric) sau la toaleta ecologica (emotiile primei intalniri se concretizeaza in momentul cand apare si e bine sa ai unde sa refulezi… sau daca nu-ti place ce vezi sa ai unde sa te ascunzi)... Este recomandat sa se foloseasca criterii de recunoastere fie fizice, vestimentare sau ocazionale pentru a fi sigur ca te intalnesti cu persoana dorita. Utili sunt cerceii, cei trei din urechea dreapta, doi in spanceana stanga, cei din buze si cel atarnat de… nu acela nu este inca la vedere. Detaliile vestimentare sunt mai confuze si doar daca exista elemente neconformiste por fi date ca reper: draga voi purta un sacou verde cu lanturi, pantaloni galbeni si pantofi din piele, rosii… dar de obicei aceste intalniri nu se concretizeaza daca se cunosc astfel de amanunte, inainte, asa ca lasati-le ca ’surpriza’. Cele mai folositoare sunt cele ocazionale. Voi avea in mana revista Romania Literara… dar sunt cazuri extrem de rare, in cele mai frecvente se intalnesc: Gazeta Sporturilor, Pro Sport si revistele Bordel, Ia-ma cum vrei sau Balcoane. Si ca sa fie tacamul complet, ‘presa’ este insotita si de o sticla de vodca ca sa nu se creeze situatii incerte. In cazul in care mai e loc si de un buchet de flori e bine sa fie acolo… da bine.
Odata rezolvate locul si identificarea se poate discuta un eventual program. O poti invita la o piesa de teatru, dar e riscant… garantate sunt: ‘te bag in discoteca?’ sau ‘te fac o cafea si-un gin?’. Se mai poate utiliza si ‘programul la botu calului’ adica dupa ce va intalniti o lasi pe ea sa vezi inspre ce trage. Daca are bilete la Opera ai pus-o ca acolo se canta la greu si dureaza. Mai bine zici ca te doare capul si fugi acasa.
Ar mai fi ora… se recomanda cat mai aproape de apusul soarelui pentru a putea beneficia de lasarea serii pe o banca si in intimitatea intunericului sa-i soptesti vorbe dulci si sa-i zmulgi primul sarut si sa o imbratisezi… si sa nu va prinda gardienii intr-o situatie jenanta ca amenzile sunt usturatoare.
Dupa ce s-a pus la punct ‘logistica’ se trece la actul in sine. Un gentleman este intotdeauna cu un sfert de ora inainte pentru a o astepta pe ‘ea’ care de obicei mai intarzie. Este pus la punct cu parul maciuca de la gel, parfumat, cu un aer indiferent pe figura si se plimba teapan in perimetrul stabilit.
O fiica a Evei are alte probleme legate in primul rand de imagine la care lucreaza inca de dimineata. Daca parul si ‘cosmetica’ se rezolva rapid in numai cateva ore problema principala ramane vestimentatia. Oglinda va reflecta toate combinatiile posibile dintre diferitele sortimente existente in garderoba personala care acum este insirata prin toata casa. Fiecare ‘tentativa’ este probata, incercata prin miscari vioaie pentru a studia ‘cum vine’… ‘eu trebuie sa plec si nu am cu ce sa ma imbrac’ si lacrimi si retusuri de rimel si nervi si tensiune. Pana la urma se ia la repezeala ceva caci ora de intalnire s-a cam conumat de multisor… si telefonul inregistreaza inca unul dintre zecile de apeluri nepreluate.
Gentlman-ul care intre timp a parcurs citiva kilometri invartindu-se in jurul obictivului convenit isi mascheaza din ce in ce mai greu iritarea. A terminat un pachet de tigari, are junghiuri in spinare, il dor talpile si are bratele amortite… dar apare ea… un pic imbujorata, sexy, provocatoare, sclipitoare, cu ochii lucind ca farurile de ceata. Privirile li se intalnesc si sufletele celor doi se conecteaza alimentandu-se reciproc cu ‘atomi de iubire’. Dragostea devine palpabila si ii invaluie ca o ceata. Pleaca tinandu-se de mana, el schiopatand usor de piciorul drept ca l-a ros pantoful, ea tragand de fusta care se incapataneaza sa se ridice mai mult decat ar dori ea sa arate…
pescadorul |
|
Last Updated ( Thursday, 06 September 2007 )
|
|
Read more...
|
|
|
Editoriale 
