In urma saptamanii recent incheiate s-au clarificat cateva lucruri pe care toata lumea le stia dar parca ne era greu sa le recunoastem. 50 de ani de comunism precedate de 2 razboaie mondiale au facut din Romania o tara in care patriotismul nu mai este, de mult, o virtute. Este un mod de viata. Un fel de a fi. Sigur nu este nimic rau in asta. Dar atunci cand se exagereaza ajungem sa vedem reversul medaliei. Si saptamana asta l-am vazut de cateva ori.

Intai am avut un meci de rugby, la Cupa Mondiala din Franta, unde nationala Romaniei si-a propus sa nu ia bataie prea rau si, eventual, sa castige meciul contra Portugaliei. Ciudata atitudine daca tinem seama de faptul ca in urma cu cativa ani de zile voiam sa fim primiti in "Turneul celor 5 Natiuni" si cand in locul nostru a fost acceptata Italia am dat vina pe puterea economica a acestei tari, pe faptul ca nu ne iubesc occidentalii si pe orice numai pe noi nu. Intamplator sau nu primul meci de la Cupa Mondiala a fost jucat chiar impotriva Italiei. O echipa care are in componenta foarte putini jucatori nascuti in patria lui Garibaldi. Romania a abordat partida cu prudenta si la un moment dat s-a vazut condusa cu 8-0. Dupa ce jucatorii nostri au observat ca italienii nu sunt chiar atat de puternici pe cat par au reusit sa duca meciul al 8-12. Comentatorul transmisiunii deja jubila. Incepuse sa caute in statistici. Avem nu stiu cate meciuri castigate la Cupa Mondiala (nu prea multe in orice caz), este prima data dupa nu stiu cati ani cand putem sa invingem Italia. Avem sanse foarte mici de a trece in turul urmator din cauza ca suntem in grupa cu Noua Zeelanda si cu Scotia. Totul a fost minunat pana aici. Problemele au inceput sa apara imediat dupa aceea. Rugby-stii romani au uitat la ce fel de competitie se afla. Au uitat, pentru moment, ca sunt in fata intregului Mapamond si au inceput sa se comporte ca la un meci de campionat dintre Steaua si Dinamo. Pentru cei neavizati, in Romania acest meci iese de fiecare data cu scantei. Numai ca la nivelul unui turneu mondial nu exista arbitri care sa treaca brutalitatile cu vederea. Acolo nu se tine cont de faptul ca rugby-stii romani au o infatisare de bodyguarzi. Si au inceput sa curga penalitatile. Intai am avut o aiminare de 10 minute apoi inca cateva lovituri de pedeapsa pentru brutalitate, si totul a culminat cu un eseu tehnic acordat italienilor din cauza ca gramada romaneasca nu a fost capabila sa respecte deciziile arbitrului. La toate acestea s-au adaugat ratarea a doua lovituri de pedeapsa din pozitie destul de favorabila si astfel Romania a trebuit sa paraseasca terenul invinsa cu 24-18 de o echipa care din punct de vedere fizic nu i-a fost deloc superioara. Ce au avut italienii in plus? Un singur lucru, dar foarte important: disciplina. De fapt acest "ingredient" este foarte important in orice sport. Si nu numai in sport.

La aceeasi ora, echipa nationala de fotbal a tarii noastre juca in compania Germaniei. Meciul a debutat cum nu se poate mai bine pentru noi. Am condus cu 1-0 si toata lumea isi aducea aminte de acel 5-1 din giulesti din urma cu cativa ani. Si aici comentatorul TV scosese statisticile de la naftalina si tragea concluzia ca nationala Germaniei nu ne-a mai batut din 1984. Probabil din cauza ca nu ne-a mai intalnit pana la jumatatea anilor '90, ma gandesc. Sigur ca astfel amanunte nu sunt considerate importante de noi, care suntem romani si nu exista pe lumea asta popor mai grozav si tara mai frumoasa ca ale noastre. Ce a urmat dupa aceea este usor de anticipat. Intai Chivu s-a accidentat si am observat ca nu avem un jucator de valoare apropiata cu care sa-l putem inlocui. Apoi Mutu a incercat mai multe driblinguri decat face de obicei iar Dorinel Munteanu a "redebutat" in nationala la varsta de 40 de ani. Asta mai mult pentru a le aminti spectatorilor din Koln ca a mai trecut si pe acolo in cariera sa de sportiv. Pentru ca nemtii nu ne-au iertat si desi nu au nici un jucator de origine germana in linia de atac, ne-au administrat un 3-1 care ne aduce cu picioarele pe pamant. Nu suntem chiar buricul Europei, nu-i asa? Si daca ne gandim la faptul ca nationala Olandei este mai puternica decat "panzerele" incepem sa ne gandim daca nu cumva ne-am facut sperante desarte in privinta unei viitoare calificari la un turneu final. Multi vad Romania ca si calificata acum. Dar uita ca desi suntem pe primul loc in grupa mai avem de jucat 2 meciuri: cu Olanda si cu Bulgaria. Si programul este cum nu se poate mai rau. Intalnim "portocala mecanica" la Constanta si pe "castraveti" la Sofia. Asa ne place noua sa le zicem la Bulgari: castraveti, gogosari, legumicultori. Dar uitam ca populatia tarii noastre prefera sa petreaca vacantele de vara in tara lor si ca desi au o tara mult mmai mica decat noi si o populatie de 3 ori mai redusa numeric, cetatenii de la sudul Dunarii se cam descurca si din punct de vedere economic si politic prin Europa. In timp ce la noi inca mai sunt oameni care traiesc la limita saraciei, pe acolo lucrurile s-au pus pe roate si cresterea economica nu este numai pe hartie si in declaratiile electorale. Se simte pe strada. Dar, sa revenim la fotbal. Daca nu luam cel putin 3 puncte din aceste 2 meciuri iar vom privi la televizor Campionatul European. Si, din ce a aratat nationala noastra miercuri, nu prea sunt sanse sa luam aceste puncte.

Un alt eveniment al saptamanii trecute a fost preluarea uzinelor Daewoo de catre cunoscuta firma Ford. Un nou prilej de campanie electorala pentru politicienii nostri. O mare reusita dupa o perioada de negocieri care a durat 2 ani de zile. Un discurs al unui primar care amesteca zaibarul cu Coca-cola in acesta afacere, vorbind in acelasi timp de faptul ca se vor creea pana la 7000 de noi locuri de munca in Craiova. Serios? Dar muncitori de unde creem? Cum facem sa gasim 7000 de perosnae harnice care sa munceasca in ritmul din Occident pe banii din Romania? Daca pentur asta le-a trebuit 2 ani de zile, mi se pare o meserie foarte profitabila aceea de om politic. Cine a castigat din aceasta afacere? Statul roman care vinde o fabrica profitabila americanilor pe nimic? Americanii care cumpara cu un pret modic o bucata serioasa din piata est-europeana? Vom vedea in curand. Patriotismul a fost folosit mult si in aceasta situatie fiindca Ford a venit la noi nu la altii, desi aceasta firma are fabrici in 28 de tari din lumea intreaga. Sigur ca asteptarile sunt mari, dar din 1990 incoace populatia din tara asta nu traieste decat cu sperante si cu asteptari. Si cu foarte mult patriotism desigur.

Autor: Tiberiu Boia